WET SNOW
02.10-30.11.2025
curatori: Charles Moore & Alex Radu
design grafic/expozițional: Justin Baroncea, Maria Ghement & Alexandra Müller

"Wet Snow"
/SAC Berthelot
02.10-30.11.2025

artiști: Carlos Amorales, Simona Andrioletti, Andrius Arutiunian, Justin Baroncea & Cristian Matei, Yael Bartana, Anna Bedyńska, Gisela Colón, Nicolae Comănescu, Iulian Cristea, Suzana Dan, Dimitrie Luca Gora, Dumitru Gorzo, Rusudan Khizanishvili, Ayoung Kim, Miler Lagos, Charmaine Poh, Buket Savci, Bosco Sodi, Mircea Suciu, Philip Topolovac, Jorinde Voigt

Ulterior vernisajului, expoziția va putea fi vizitată la /SAC Berthelot de joi până sâmbătă, între orele 16 și 20.

Expoziția este organizată de /SAC – Spațiul de Artă Contemporană. Mulțumim Institutului Italian de Cultură din București pentru sprijinul acordat. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Pornind de la lapoviță. Însemnări din subterană, partea a II-a

de Charles Moore

 

Ce urmează după coborâre? Dacă prima parte a nuvelei dostoievskiene „Însemnări din subterană” (Notes from Underground) zăbovește în cavitățile subpământene ale gândirii, a doua parte, „Pornind de la lapoviță” (Apropos of the Wet Snow), ne obligă să intrăm în coliziune cu suprafața. Este o lume a umilinței și a confruntării, în care fiecare gest este accentuat de înțepătura respingerii și de greutatea reavănă a deziluziei. Aici, subterana nu rămâne ascunsă. Se infiltrează deasupra, dezordonată, neîmblânzită și de neoprit.

 Expoziția nu este o meditație liniștită, ci o ruptură. O apreciere viscerală a fragilității iluziilor noastre și a brutalității prăbușirii lor. Lucrările sunt brute, de neclintit, uneori violente în insistența lor. Prin ele, cu materiale și subiecte care se luptă cu un simț al permanenței, apar întrebări. La fiecare licărire de neon și fiecare tușă de pensulă, ne întrebăm: suntem martorii unui sfârșit, dezintegrării narațiunilor de care ne-am agățat, sau începuturilor timide ale unui ceva, neformat incă? Precum lapovița care acoperă și se dizolvă simultan, imaginile și formele insistă asupra ambiguității, asupra coexistenței dintre ruină și potențial.

 Naratorul lui Dostoievski căuta demnitate în cruzime, consolare în autosabotaj. Această psihologie are un răsunet înfiorător în crizele de astăzi, cu războaie purtate cu impunitate, perpetuări ale inegalităților sistemice, adevăruri fracturate și societăți care cedează sub greutatea propriilor contradicții. Lapovița devine oglindă. Fie prin intermediul vopselei, lutului, video-ului sau pletorei de alte medii prezentate aici, și acestea reflectă teatrul absurd al eșecurilor noastre, dar și speranța stăruitoare că ceva din zăpada umedă ar putea încă să prindă contur.

 În loc să ofere răspunsuri, aceste lucrări accentuează întrebările. Ele sondează rana în care controlul face loc haosului, în care căutarea conexiunii conduce către alienare, în care disperarea individuală intră în coliziune cu tragedia colectivă. Ele ne reamintesc că subterana nu se află doar în interiorul nostru, ci peste tot în jur. Suntem conștienți de prezența lor apăsătoare, urgentă și imposibil de ignorat. Dacă prima parte a „Însemnărilor din subterană” ne-a invitat să coborâm, această a doua parte insistă să rămânem în furtună, să înfruntăm dezghețul și să suportăm greutatea lapoviței.

Wet Snow. Notes from Underground, Part 2

(pre)text de Alex Radu

“Wet Snow” este a doua parte a expoziției de grup “Notes from Underground” și ultima parte din seria de expoziții “Firul Roșu” care a marcat programul expozițional la /SAC Malmaison și /SAC Berthelot în 2025, o explorare subiectivă și colectivă (desfăcută-suprapusă conotativ peste un calendar electoral și politic, local și internațional) despre reacțiile noastre în-fața-și-în-mijlocul acestei perioade din ce în ce mai tensionată, când se de/re-construiește/definește modul cum arată democrațiile și valorile (comune) în societate. Și despre ce mai putem face noi ca actori din scenele-lumile artelor (artiste, artiști/ curatoare, curatori/ șamd.) cu puterea noastră iluzorie/relativă de “a schimba lumea prin artă”.

“Wet Snow. Notes from Underground, Part 2” este, metaforic, despre starea de disconfort care te acaparează în întregime, performativ, cu picioarele în zăpadă umedă, (pare că) nu poți ieși din ea. E o reverie tulburătoare a disconforturilor Prezentului. Cu realitățile sale geopolitice (războaie-genocidare, cu forțe disproporționate, împotriva cărora protestăm, dar parcă nu mai pot fi oprite, linii roșii noi ori reactivate). Cu politici economice ce adâncesc crize și tensiuni. Cu o accelerată omni-distrugere a ecosistemelor. Și (nu în ultimul rând) cu alegerile noastre personale greșite. Toate acestea în contrapunct cu senzația/ dorința/ nevoia personală/ individuală și planetară de tinerețe (biologică sau nu), veșnicizată, cu toate vulnerabilitățile sale.

Curente presupuse subterane și adormite au erupt vulcanic și au devenit omni-prezențe grele permanente, glazurate în ceramică. Iernile cu zăpezi imaculate, de studio/ whitecube/ blackbox, primăverile cu înfloriri și accelerări, verile cu plaje, locuri spectaculoase și festivaluri, începuturile de toamnă cu contemplativitate, sunt toate-toate trecute, departe, alte imagini neprezente dar asimilate embodied. Acum, cu sentimentul de însingurare și disfuncționalite în-fața-și-în-mijlocul sistemului-instituție, online și offline, imaginând fugitiv fragmente de alte lumi-acasă posibile, ești/pășești prin zăpada umedă, rece, pătrunzătoare, mai trezit/ă-prezent/ă-conștient/ă de moment decât oricând, de propriul performance (cu picioarele în zăpadă asta rece și umedă) care tinde să anuleze narațiunile (diferite) și să devină Imagine.