Nicolae Comănescu

În Marea Schemă Generală a tuturor lucrurilor, Nicolae Comănescu suprapune, pe structuri-suport reciclate din inventarul casnic, volume de culoare din materiale textile, haine aparținând apropiaților săi. Lucrările permit astfel acumularea/suprapunerea de interpretări diferite, pe multe niveluri, de la playfulness-ul comănescian și perspective filosofice și sociale la o frică ontologică de dispariție și găsirea unui mod propriu de conservare în răspăr cu metaforica muzeificare. 

În noua miniserie (cu 24 de lucrări) Mare Schemă (în Berlin), se produce o mutație a  geneticii originale bucureștene prin experiența berlineză proprie. Structura din lemn prinde esență nemțească din celebrul magazin Bauhaus. Textilele sunt adunate de pe un paletar foarte divers de prieteni care sunt aduși împreună, din colțuri diferite ale lumii, pe același cadru-lucrare, autorul asamblându-le cronotopurile într-o compoziție personală și făcându-i să ia parte în marea schemă generală. 

Născut în 1968 la Pitești, România, Nicolae Comănescu a absolvit în 1998 Academia de Artă din București, catedra de Pictură. În prezent locuiește și lucrează în București. Împreună cu Dumitru Gorzo, Alina Pențac, Angela Bontaș, Alina Buga, Florin Tudor și Mona Vătămanu a fondat grupul avangardist Rostopasca (1997-2002). Nicolae Comănescu creează în serii, dintre care cele mai importante sunt: Algoritmul lui Briemerg (2000), Wrong Paintings (2004-2007), Picturi cu praf (2007-2011), SAMBAdy must dye in this CITY (2014), I can see no revolution (2014), Ordeful, mezanplasul și harneala (2015), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (2022) și Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor (2020-ongoing). 

Nicolae Comănescu

In The Great General Scheme of All Things, Nicolae Comănescu overlays on recycled supporting structures from the household inventory, volumes of colour made of textile materials, as well as clothes belonging to people close to him. The works thus allow the accumulation/superimposition of different interpretations, on many levels, from ‘comănescian’ playfulness, philosophical and social perspectives to an ontological fear of disappearance and finding one's own way of preservation, in contrast to the metaphorical museification. 

In the new miniseries (with 24 works) The Great Scheme(in Berlin), there is a mutation of the original Bucharest genetics through the Berlin experience itself. The wooden structure takes its German essence from the famous Bauhaus shop. The textiles are gathered from a very diverse palette of friends who are brought together from different corners of the world on the same frame-work, the author assembling their chronotopes into a personal composition and making them part of the overall grand scheme. 

Born in 1968 in Pitești, Romania, Nicolae Comănescu graduated in 1998 from the Art Academy in Bucharest, the department of Painting. Together with Dumitru Gorzo, Alina Pențac, Angela Bontaş, Alina Buga, Florin Tudor, Mona Vătămanu founded the avant-garde group Rostopasca (1997-2002). He currently lives and works in Bucharest. Nicolae Comănescu creates in series, among which the important are: Briemerg’s Algorithm (2000), Wrong Paintings (2004-2007), Paintings with dust (2007-2011), SAMBAdy must dye in this CITY (2014), I can see no revolution (2014), Ordeful, mezanplasul și harneala (2015), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (2022) and The Grand General Scheme of All Things (2020-ongoing).