Cine știe când o să avem nevoie

01.10 - 24.10.2026
/SAC Berthelot

Expoziție colaborativă de: Cătălin Angelescu, Sebastian Antal, Alexandra Baranyi, Diana Dobrovăț, Andreea Drăgan, Iulia Hulea, Sebastian Iosub, Bianca Ivan, Jamal Louis Kareem, Paul Petrar, Ana Popa, Alex Roceanu, Ileana Stanciu Scripcariu, Cătălina Ungureanu.

În urma atelierelor cu: Maria Balabaș, Justin Baroncea, Irina Botea Bucan, Nicolae Comănescu, Maria Ghement, Dumitru Gorzo, Ioana Marchidan, Rucsandra Pop, Alex Radu.

Asistență producție: Iulian Cristea, Alex Rîță, Răzvan Țurcanu.

Expoziția este deschisă în perioada 1 octombrie– 24 octombrie 2026, de joi până sâmbătă, în intervalul 16-20, la /SAC Berthelot (Strada General H. M. Berthelot 5, București, interfon 10)

Ce se întâmplă când nu poți renunța la obiecte?

Este întrebarea de la care a pornit această instalație expozițională colaborativă concepută de 14 artiști Gen Z. Pornind de la sentimentul comun de suprasaturație de bunuri, am început să sondăm în trecut, printre memorii, gesturi și obiceiuri moștenite, descoperindu-ne propriile extensii în obiectele din jurul nostru.

Proiectul rezultat este unul hibrid: cercetare artistică, investigație antropologică și explorări teoretice asupra tendinței de a recupera/ păstra/ colecționa lucruri.

„Crescuți în ritmul accelerat al unui progres care ne dictează un singur fel de viitor, am început să ne apropiem, global și individual, de o epuizare existențială. Acest sentiment, declanșat de experiența lipsei (de comunități, infrastructuri, certitudini) și de tensiunile situației politico-economice, ne-a obișnuit să trăim cu precaritatea. Într-un astfel de ambient am ajuns să găsim refugiu și control în obiectele pe care le putem păstra, ca extensii ale propriului sine.

Tendința încadrată medical sub termenul de hoarding (dificultate persistentă de a arunca sau a renunța la obiecte, indiferent de valoarea lor reală) a fost abia în trecutul apropiat inventariată ca tulburare psihică. Abordarea noastră artistică se poziționează critic față de patologizarea acesteia, mutând accentul de pe semnificațiile sale psihologice pe ‘materialitatea relațională’ a colecțiilor de obiecte și pe diferitele traiectorii conceptuale ce emerg din aceasta.

Procesul nostru a avut ca punct de plecare ideea de a testa, sau, în cazul unora dintre noi, de a aprofunda acest obicei de a strânge lucruri, folosind spațiul expozițional drept depozit/ cabinet de curiozități/ atelier comun. În ultimele luni, am trăit zilnic în vecinătatea obiectelor recuperate, care au generat, în timp, noi trasee spațiale, rutine de lucru, repoziționări afective la moștenirile (in)vizibile, transpuse în expunerea finală.”

„Cine știe când o să avem nevoie” este o expoziție realizată în urma programului de mentorat /ZAC @ Berthelot, inițiat și organizat de /SAC (Spațiul de Artă Contemporană) și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

/SAC este o inițiativă privată, independentă și non-profit, gândită ca alternativă atât la sistemul comercial de organizare a artei, cât și la cel instituțional public. Scopul său este (re)contextualizarea și actualizarea istorică a producțiilor artistice independente contemporane, prin resurse și strategii care facilitează un dialog direct între artist și public. Funcționând ca platformă de organizare, producție și diseminare aflată în serviciul artiștilor, /SAC reunește funcțiile de Expoziție, Cercetare și Comunicare, într-o interfață transdisciplinară de colaborare artistică și curatorială.

Participanți

Cătălin Angelescu:

Cătălin Gabriel Angelescu (n. 1996, București) este artist vizual specializat în arta textilă, absolvent al Universității Naționale de Arte din București, Departamentul de Arte Textile și Design Textil. În lucrările sale, explorează relația dintre tradiție, material și inovație, îmbinând tapiseria cu instalația și colajul. Folosind atât fibre textile, cât și materiale neconvenționale, transformă elementele fundamentale ale tapiseriei în lucrări caracterizate prin monumentalitate, contrast cromatic puternic și abstractizare, oferind o perspectivă contemporană asupra acestei practici tradiționale. Parcursul său artistic a fost completat de experiențe internaționale, precum stagiul de practică la Galeria Plan B din Berlin, participarea la expoziții internaționale și o bursă de studii în Belgia, unde a aprofundat arta textilă și a explorat noi tehnici și perspective de lucru. În prezent, își continuă activitatea artistică prin participarea la expoziții și proiecte în București și în contexte internaționale.

Sebastian Antal:

Sebastian Antal (n. 2005, Constanța, România) este artist vizual, fotograf și cineast român, cu o practică desfășurată între fotografie, imagine în mișcare și instalație. Trăiește și lucrează în București și Constanța.

Practica sa artistică explorează teme precum memoria, identitatea și percepția, pornind atât de la experiența personală, cât și de la observarea mediului urban. Lucrările sale investighează relația dintre individ și spațiul în care acesta există, precum și modul în care imaginile pot construi, modifica sau distorsiona realitatea.

Fotografia și filmul reprezintă pentru Antal instrumente de cercetare artistică. În procesul său de lucru, acesta utilizează atât metode fotografice convenționale, cât și procese experimentale și alternative, precum fotografia stenopică, fotogramele și chimigramele. Prin aceste tehnici, explorează limitele imaginii fotografice și posibilitățile de a produce imagini dincolo de reprezentarea fotografică tradițională.

Interesul pentru materialitatea imaginii se reflectă și în intervențiile asupra procesului fotografic, prin reflexie, manipularea materialului fotosensibil și experimentarea cu lumină, timp și substanțe chimice. Aceste procedee îi permit să construiască imagini aflate la granița dintre documentar și conceptual, în care procesul de realizare devine parte integrantă a lucrării.

O parte importantă a practicii sale este dedicată noțiunilor de prezență și absență, precum și fragilității memoriei. Prin fotografie și film, Antal urmărește modul în care experiențele personale și spațiile cotidiene pot fi transformate în imagini care oscilează între observație, memorie și ficțiune.

A studiat Fotografie Artistică la Centrul Cultural „Theodor T. Burada” din Constanța, iar în prezent urmează studiile de licență în Foto–Video la Universitatea Națională de Arte din București (UNArte).

Lucrările sale au fost prezentate la LeiLei Gallery, Atelier 35, Pinacoteca UNArte, Galeria Ghețărie, UNA Gallery și Jean Constantin Cinema din Constanța. În 2026, participă la AIM Photography Forum Mentorship.

Alexandra Baranyi:

Alexandra Baranyi (n. 1997)  este artistă vizuală și lucrează cu hârtie pe care o realizează manual din scoarță de dud, explorând posibilitățile sale sculpturale și expresive.

Temele recurente în practica sa pornesc adesea de la contraste: fragilitate și rezistență, interior și exterior sau natură și experiență personală. Parcursul său academic, cât și cel profesional sunt strâns legate de Japonia, țară unde a fost bursieră în mai multe etape. În anul 2022 artista a beneficiat de o bursă de cercetare doctorală din partea Toshiba Foundation, cu prilejul căreia a locuit pentru o scurtă perioadă în orașul Echizen, unde a învățat tehnicile tradiționale de realizare a hârtiei, practică pe care o continuă azi în atelierul său din București folosind fibre vegetale autohtone. Alexandra este, de asemenea, proaspăt absolventă a programului de MBA în Industrii Culturale și Creative al Bucharest Business School.

În primăvara aceasta a avut loc prima sa expoziție personală, Legendă pentru un teritoriu fragil, la Muzeul Național al Hărților, curatoriată de Ioana Marinescu. De asemenea, lucrările sale au fost expuse în expoziții de grup precum Young Blood, în cadrul Art Safari sau Beyond the Borders of the Floating World găzduită de Muzeul Național de Artă al României etc. În 2025, artista a expus în cadrul Rendez-vous aux jardins, la Tokyo, unde a susținut și o prezentare despre practica sa artistică.

În prezent, continuă să cerceteze hârtia ca mediu aflat între imagine, obiect și instalație.

Website: www.alexandrabaranyi.com/

Diana Dobrovăț:

Diana-Florentina Dobrovăț este artistă vizuală și designer de interior, cu o practică dezvoltată la intersecția dintre artă și design. Este absolventă a Facultății de Arhitectură de Interior, specializarea Mobilier și Amenajări Interioare, din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, precum și a programului de Masterat în Design de interior și pentru spațiul public din cadrul Universității Naționale de Arte București.

Practica sa explorează relația dintre spațiu, obiect și imagine, cu un interes particular pentru modul în care mediul construit influențează percepția și experiența. Este preocupată de integrarea unor abordări artistice în procesele de design și de dezvoltarea unor forme de expresie care pun în dialog dimensiunea funcțională și cea vizuală.

Lucrează cu medii variate, de la fotografie și pictură la ilustrație digitală, pe care le completează prin proiecte de design interior și de produs. Diversitatea acestor direcții reflectă interesul pentru explorare și experiment, precum și preocuparea pentru construirea unui limbaj vizual coerent, flexibil și deschis.

În prezent, practica sa continuă să se dezvolte în zona interdisciplinară dintre artă vizuală, design și spațiul construit, urmărind posibilitățile de dialog dintre aceste domenii.

Andreea Drăgan:

Andreea Drăgan este regizoare de teatru și film, cu o practică interdisciplinară desfășurată între teatru, cinema, performance și instalație. A absolvit Regie de Teatru la U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” din București, iar în prezent urmează masteratele de Scenaristică la U.N.A.T.C. și Societate, Multimedia, Spectacol la CESI la Universitatea din București.

Practica sa artistică pornește de la observarea mecanismelor sociale, politice și culturale care se infiltrează în experiența individuală. Este interesată de felul în care relațiile intime, experiențele personale și identitățile personale pot funcționa ca microcosmosuri ale unor sisteme mai largi și de modul în care stereotipurile și normele sociale ajung să fie interiorizate, reproduse sau contestate.

Contradicția ocupă un loc central în procesul său de lucru, atât ca metodă de cercetare, cât și ca material artistic. În locul unor perspective univoce, caută zonele de tensiune în care pot coexista experiențe, adevăruri sau poziții aparent incompatibile. Este interesată în special de reprezentarea experiențelor feminine, de memorie și de raporturile de putere, precum și de felul în care acestea pot fi recontextualizate din perspectivă contemporană.

În practica sa, instalația performativă și formele participative devin spații de explorare a relației dintre spectator și lucrare. Această relație devine parte din construcția lucrării, prin contexte în care spectatorul poate trece din poziția de observator în cea de participant.

Printre proiectele sale se numără spectacolul O școlăriță intră într-un bar, după Lulu Raczka, instalația performativă Dușmance ale poporului, prezentată la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, și scurtmetrajul Fragil.

Iulia Hulea:

Iulia Hulea (n. 2001, Oltenița) a absolvit în 2023 studiile de licență la Universitatea din Wales „Trinity Saint David”, secția Fine Art, iar în 2026 a finalizat programul de master în cadrul Universității Naționale de Arte din București, secția Pictură. Tot în același an a pus bazele duo-ului artistic interdisciplinar Endpunkt.

Practica sa artistică se conturează în jurul intersecției dintre queerness, feminism și teologie, dezvoltând un discurs amplu și stratificat bazat pe referințe atât timpurii, cât și contemporane. Artista cercetează teme precum vinovăția religioasă, sexualitatea în vremuri biblice și mortificarea cu scopul pocăinței, care deseori sunt trecute printr-o lentilă a mitologiei personale. De-a lungul anilor, aceasta a lucrat cu pictura în ulei, acrilic și tempera; cu lut, lemn și piatră; cu video, sunet și text, fiind interesată de granițele dintre tehnici și încărcătura lor afectiv-vizuală.

La momentul actual, lucrările sale se concentrează pe imaginea corpului uman plasat în rolul de hartă tactilă, încurajând un proces de introspecție asupra identității de gen în relație cu religia pe care o practică fiecare.

Printre expozițiile de grup la care a participat se enumeră „Between Selves” (La Cave, Institutul Francez din România, Cluj-Napoca, 2026), „Strategic (Ex)changes” (Salonul de Proiecte, București, 2025-26), „PRAXIS” (Umbrella Art Collective, Cardiff, 2024), „StART x New Blood Art” (Saatchi Gallery, Londra, 2023), cât și duo show-ul „Walking Wounded” (Calciu Space, București, 2026) prin intermediul duo-ului artistic Endpunkt.

Sebastian Iosub:

Sebastian Iosub (n. 2002) este student în anul VI la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, cu o practică orientată spre arhitectură, imagine și lucrul direct cu materialul.

În proiectare, este interesat de arhitectura construită în jurul întâlnirii dintre oameni. Lucrează frecvent cu spații dedicate industriilor creative, structuri din lemn și intervenții pavilionare, urmărind relația dintre spațiu, comunitate și experiența directă a utilizatorului.

Interesul său pentru procesul de realizare l-a apropiat de lucrul manual cu lemnul. A lucrat la atelierul de tâmplărie Ciprian Manda, parcurgând etapele de la material brut la obiectul final, și a participat la intervenții ale Ambulanței pentru Monumente, unde a intrat în contact cu tehnici tradiționale de construcție și restaurare.

În paralel, își dezvoltă o practică vizuală prin fotografie, predominant pe film, desen și reprezentare grafică. Este interesat de imaginea spontană, de observația cotidianului, dar și de graphic design, compoziție și prelucrarea imaginii.

Bianca Ivan:

Bianca Ivan (n. 2005) este o cercetătoare emergentă, studentă în cadrul Facultății de Istoria și Teoria Artei, UNArte. Parcursul său academic este definit de o abordare interdisciplinară, urmând, de asemenea, cursurile Facultății de Film, UNATC. Cercetările sale istorice se articulează în jurul materialității, abstractizării și percepției în Antichitatea Târzie și Evul Mediu.

Înclinația sa către imaginea vizuală îi structurează demersul actual, regăsindu-și ecouri deopotrivă în tehnica montajului, cât și în practica curatorială. Această convergență de preocupări a condus-o către un discurs conceptual, prin care aduce în critica de artă contemporană o perspectivă ideatică multidisciplinară, la intersecția istoriei artei și a teoriei imaginii.

În ultimul an, a realizat turul ghidat al finisajului expoziției „IOANA NEMEȘ. ALL TIMES AT ONCE”, MNAC, a publicat în Revista Arta #78-79, și-a susținut cercetările „Tradiția reprezentărilor zeiței Afrodita din Antichitatea târzie până în Imperiul Bizantin creștin timpuriu” și „Între abstracție și ornament: forma nonfigurativă în arta religioasă” în cadrul unor conferințe naționale de istoria artei și a regizat primul său scurtmetraj.

Jamal Louis Kareem:

Louis Kareem Jamal este artistă interdisciplinară, masterandă la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Arte din București, a cărei practică investighează identitatea, memoria, apartenența și relația dintre individ, comunitate și spațiu. Utilizând fotografia, pictura, sculptura, instalația și land art-ul, artista dezvoltă lucrări în care experiența personală devine punct de plecare pentru explorarea memoriei individuale și colective, a migrației, moștenirii culturale și transformării identitare.

Practica sa este influențată de experiența multiculturală dintre moștenirea yemenită și formarea artistică în România. În ultimii ani, aceasta s-a dezvoltat în contexte colaborative, comunitare și rezidențiale, concentrându-se asupra relației dintre corp, material și mediu prin procesele de apartenență. Printre proiectele recente se numără I Am Your Home N.2, realizat în cadrul Artist Rooms (Rezidența9, 2025), precum și proiecte de land art și intervenții în peisaj dezvoltate la MATCA artspace, Cluj-Napoca; The Forest’s Dowry, în rezidența Natural Bond realizată de Dan & Lia Perjovschi și Alt Real (Vadu Oii, 2026).

Activitatea sa expozițională include DIPLOMA SHOW (The Institute, București, 2024), Art Safari - Young Blood 2.0 (București, 2023), Intercontinental Bienal (Buenos Aires, 2024), Contemporary Drawing in Romania (Scemtovici & Benowitz Gallery, București, 2025), The Thin Thread Line (/SAC Berthelot, București, 2025) și Le Décathlon d’Apollon (Château de Montsoreau, Franța, 2024).

Paul Petrar:

Paul Petrar (n. 2000) a finalizat în 2023 studiile de licență în cadrul departamentului de grafică al Facultății de Arte și Design din Timișoara, iar în 2026 și-a încheiat studiile masterale în cadrul Universității Naționale de Arte din București, secția Pictură. 

Paul este un artist cu o practică înrădăcinată în subiecte de natură queer, precum orientarea sexuală, sexualitatea și identitatea de gen. Corpul masculin queer este des reprezentat într-o lumină crudă, dar naturală în lucrările sale, avându-și expuse atât calitățile, cât și defectele. Tehnicile mixte și elementele scenografice sunt combinate cu instalația pentru a imortaliza conceptele și viziunile sale artistice, împrumutând componente din mai multe sfere artistice, cum ar fi design textil, sculptură, fotografie, grafică și pictură.

A expus în diverse expoziții de grup, precum „I Am In Training Don’t Kiss Me” la Galeria Senat (2024), cât și în cadrul Salonului Național de Artă Contemporană (2025). Acesta este co-fondator al duo-ului artistic Endpunkt, debutând cu expoziția „Walking Wounded” la Calciu Space (2026).

Ana Popa:

Ana Popa (n. 2003) este o artistă vizuală emergentă, în prezent studentă în anul al II-lea al programului de masterat Pictură din cadrul Universității Naționale de Arte din București.

Practica sa artistică are ca fundament experiențe și situații raportate la nevoia umană de apartenență. Această tematică este concretizată prin intermediul portretului, al studiului după natură și al reprezentării vieții cotidiene, prin surprinderea relațiilor interpersonale, reale sau idealizate, și a modului în care acestea influențează formarea identității și relația cu ceilalți.

Experiența personală reprezintă adesea punctul de plecare al lucrărilor sale. Trăirile, situațiile și elementele autoreferențiale sunt transformate într-un pretext pentru a explora și reflecta asupra unor aspecte umane comune.

Demersul său include o varietate de medii și tehnici, precum pictura în acrilic, tehnici grafice, modelajul și fotografia.

Ana a participat la proiecte și expoziții de grup precum DIPLOMA, Vila Catena, Muzeul Național al Țăranului Român și Art Safari, în București și Constanța. Lucrările sale au fost prezentate recent și în Italia și Bulgaria.

Alex Roceanu:

Alex Roceanu (n. 2003) este ilustratoare și artist vizual multidisciplinar, bazată în București. Arta ei are la bază o tendință jurnalistică, de permanentizare a amintirilor. 

Fundamental pentru procesul său creativ este desenul- toate lucrările încep cu desene în creion după mediu, sine, vise sau amintiri. Colectează viziuni, opere ale altor artiști și sentimente. Fotografia analog completează practica sa, capturând acele momente care zvâcnesc cu potențial, lucrând mai apoi pe baza lor.

Universul personal și limitele sale sunt baza inspirației sale. Folosește autoportretistică și reprezentări ale spațiului domestic ca metode de introspecție. Ca artist emergent într-o societate post-post-modernă, marcată de o supra-abundență vizuală, preferă să se concentreze pe ceea ce este cotidian, palpabil, imediat, vrând să regăsească farmecul (și chestionările) în ceea ce ne înconjoară. 

A colaborat cu Glamour Romania, Revista CUTRA, Revista Echinox, cât și cu festivalurile de artă Art200 și Super. Expoziții de grup includ Chimère (Atlas Bistro, Bruxelles) și Arhivele Litoralului  (CAV Multimedia, București)

Ileana Stanciu Scripcariu:

Ileana Stanciu Scripcariu (n. 2002) este cercetătoare și critic de artă, interesată de arta și arhitectura postbelică din Europa Centrală și de Est, precum și de practicile actuale de muzeificare a trecutului socialist, privite printr-o lentilă antropologică. 

Dincolo de cercetarea istorică, interesele ei se îndreaptă către producția vizuală contemporană, relația acesteia cu sistemele de putere, politicile reprezentării și vizibilității, precum și către practicile curatoriale care chestionează aceste raporturi. 

În ultimul an, a primit o bursă de studiu de la Fundația ERSTE, a participat la ediția a VIII-a a Unschool of Curating și a lucrat ca mediatoare culturală pentru Pavilionul României la Bienala de la Veneția, urmând să se alăture, în decembrie, echipei de mediere culturală a Colecției Peggy Guggenheim din Veneția.

Cătălina Ungureanu:

Cătălina Ungureanu (n.1998) este o artistă vizuală din București. Lucrările ei abordează o varietate de teme precum comunismul, religia și existențialismul, aducând seriozitatea acestor subiecte într-un univers absurd, lipsit de sens. Inspirându-se din literatură, film, filozofie, dar și din experiențe personale, Cătălina experimentează cu diverse stiluri, respingând o estetică fixă în favoarea unei abordări fluide. 

Cătălina Ungureanu este absolventă a cursului BA (Hons) Fine Art la Falmouth University (2021) și a expus atât în Regatul Unit, cât și în România. În prezent, locuiește și lucrează în București.