MARIUS RIȚIU. APETIT NEFEROS.
Îl descopăr pe Marius Rițiu probabil în cel mai semnificativ moment al carierei sale și într-o conjunctură promițătoare de studiu și conexiuni între Cluj, Anwerpen, New York și București.
Față de proiectele expoziționale anterioare, în care partea curatorială a avut un rol central și a pornit mai ales de la studiul contextului istoric și teoretic din care proveneau artiștii invitați, proiectul de față – „Apetit Neferos” – are câteva diferențe: axul central este dedicat demersului artistic, miza dialogului curator-artist fiind explorarea unor noi posibilități în ceea ce privește producția și semnificația în procesul actual al lui Mariu Rițiu. Implicarea curatorială a avut o funcție generică de selecție, „inspirație” și organizare a energiei creative în perspective mai puțin testate până acum de către artist. Propunerea acestui dialog este de a medita asupra noilor înțelesuri și utilități pe care le-a dobândit, în contemporaneitate, un metal care stă la baza țesăturii antropice, din zorii civilizației și până în prezent. Dincolo de calitățile lui practice, estetice, magice și alchimice, cuprul este recuperat din perspectiva tehnologică și ontologică a prezentului.
Dacă, în demersul de până acum, artistul a utilizat cuprul într-o dimensiune optică și haptică, mizând pe eficiența reprezentării, pe maleabilitate și tactilitate, în proiectul de față, materialul este supus experimentalui, într-o dimensiune conceptuală, non-obiectuală: cuprul nu mai joacă un rol de „fundal” al altor forme, ci este extras și chestionat ca „figură”. Regulile acestui joc expozițional sunt mai puțin obișnuite pentru practica artistului, fiind nevoit să se distanțeze de autonomia tehnică, estetică și semnificativă a „lucrării” și să chestioneze deconstrucția, dematerializarea și accidentalitatea formelor și a volumelor. Semnificațiile alchimice ale cuprului, în cazul de față, sunt corelate și conectate cu semnificațiile din actualitate, de surplus și waste socio-tehnologic.
Cadrul configurat împreună cu artistul aduce în centrul atenției dimensiunea semiotică a unui material regăsit în agricultură, arhitectură, sculptură și, în prezent, în sfera tehno-comunicațională.
În lucrarea realizată in situ, „Apetit Neferos”, firul de cupru – asemenea cu lâna, părul, linia de cărbune, hașura, pata sau volumul – anulează dihotomiile și antitezele tradiționale dintre manualitate și idee, reprezentare și non-reprezentare, autonomie și instabilitate, recompunându-le, prin sinteză, într-o singură unitate.
Curator: Silviu Pădurariu